Cateva momente cand era sa fim geniali

ma gandesc la tine. “tu” esti atat de surprins ca fac asta. si ma crezi ca nu esti nici pe jumatate cat mine?

“ma mir”.…

fascinant cum ne pare rau. fascinant cum imi pare mie mai mult decat tie desi doar tu zici “am gresit“…

eu pot sa vad dincolo de toate aparantele tale, si asta m-a fascinat intotdeauna. ochii mei par construiti sa iti spulbere tie zidurile.

si important, cel mai important e ca nu m-am laudat cu asta niciodata pana acum…

vreau insa ca toamna sa ne gaseasca lucizi, bine?