Sunt obositoare, stiu.
Pentru ca, in ciuda faptului ca ma reinventez, ma imbunatatesc, sau pur si simplu ma transform, intotdeauna stiu cine 
sunt si cum sunt. Imi joc fiecare rol cu pasiune, nu sunt si nu voi fi niciodata falsa. Sunt genul de omul pe care fie il detesti, fie il iubesti.
In ciuda multitudinii de defecte pe care, nu doar ca le am, dar ma si definesc, sunt eu.
Pentru multi, sunt o naluca. Multi ma resping pentru ca nu ma pot intelege. Sunt paradoxala. Sunt artistica si dramatica, dar deloc prefacuta. Realul si irealul pt mine sunt doar doua fete ale aceleasi lumi. Ambele la fel de cruciale pt contextul vietii mele. Eu va pot minti cu proprile voastre adevaruri, dar nimeni nu ma poate intoxica pe mine cu alte adevaruri decat ale mele.
.
In esenta voi fi insa mereu aceeasi. Si am hotarat ca a reusi sa te indepartezi de masti si prejudecati te face cu adevarat puternic, nu te iluzioneaza doar ca atunci cand te refugiezi in niste carapace dure.
E Craciunul ideal, in care nu vad, printre cele 2 randuri, cum Trebuia sa fac ceva.
Cred ca e Spiritul Craciunului.
Happy Christmas!
P.S. I still remember you, even if we’re changing…
Nebunii
nu demult
Incepe jocul. Jucatorii patrund in sala si sunt uimiti de multimea vida ce-i aclama si-i aplauda. Se aseaza pe scaunele incomfortabile si reci, seteaza ceasul, lasa joaca, incep jocul.
El e negrul, ea e albul, au sa se intilneasca in delirul griului. Jucatorii isi strofoaca mintile, gandesc miscarile cu precizie si prevad mutarile adeversarului.
Se joaca cu pionii, ii doboara intre ei, isi scot reginele la inaintare si caii ca sa-i apere. Turele stau si vegheaza repriza, in caz de incercare de invadare a tereului, ies ele la inaintare. Jocul e dur, albul ramane cu doi nebuni , regele, un pion, turele si un cal. Negrul, inca-si are regina, dar a pierdut un nebun.
El e nebunul negru de pe alb, ea e nebuna alba de pe negru. Nebunii merg numai pe diagonala, nu au sa se intalnească niciodata. Jucatorii se zbat, pun pauza, reiau jocul, ii trec mii de ape si emotii. Turele se bat intre ele, echilibreaza jocul si dupa minute intregi, se doboara intre ele, doboara timpul pentru restul jocului. Acum nu au mai ramas decat regii, regina alba, fiecare cu cate un cal si cei doi nebuni.
mai tarziu
Mutari ireversibile si sentinte irevocabile, jucatorii isi intra in verva, empatia e punctul lor forte. Isi danseaza nebunia pe tabla de sah a vietii. Se joaca sotron si leapsa, stiu ca nu au sa ajunga niciunde, dar stiu ca trebuie sa joace.
Fizic sau metafizic, posibil sau imposibil, regii mor si ei in duelul decisiv, cad rand pe rand fiecare muritor, si raman nemuritorii tablei de sah: nebunii ce se cauta, dar nu se gasesc. Miscarile sunt inutile. Pe tabla de sah totul devine posibil.
Se invart in cercul circumscris al nebuniei, danseaza nebunesc, pana li se duc puterile. Si raman pe loc. Nu-si mai vorbesc ca sa nu mai consume energie.
Ea: iti simt rasuflarea inca, degetul mare al mainii drepte inca mi se zbate. Mai esti aici? Nu te vad! Ma mai auzi?
El: sunt aici, nu ma vezi? Te aud, dar nu-ti recunosc vocea. Inca mai vorbesti? Nu te pot vedea, nu te pot auzi, dar te simt. Inca-mi ocupi tot ventriculul stang, inca-mi pulsezi sange în tot corpul de metal, cu ochi de smarald.
Ea: iti simt ochii. In ei inca se stramba marea. Mai sunt marea ta? Mai esti marea mea?
El: sah mat!
Ea: sah mat!
Ei: sah mat noi!
Tacere …
Timpul e de neoprit in clepsidra vietii, insa pe tabla de sah, Albul- timpul, se joaca cu Negrul- noaptea, ei incep sa se alieze, se preschimba in timp de noapte si stagneaza in cele patru colturi cardinale: Oprirea timpului la N, Dorul la S, Dorinta la V si Asteptarea la E.
Incep sa fie inconjurati de aura impaienjenita a timpului de otel si de micile vietati ce mai cred intr-un miracol, si astfel se apropie cu asteptarea, negrul se decoloreaza, albul se ingalbeneste, si se intalnesc in delirul griului metalizat, anost sau ursuz.
Devin nebunii sahisti, devin ai timpului mat, impermeabil catre ceilaltii. Acum sunt Nebunii si … restul. Le cresc radacini din calcaiele de fier, se au, dar nu se vad, se iubesc, dar nu stiu asta.
Jucatorii iau tabla de sah, o sterg de praful flacarilor mocnite ale sperantei si o pun intr-o lada frigorifica, sau mai bine, o pun intr-un cufar in adancul marii involburate. Ei spera ca timpul le va cloci o perla din scoicile lor puse la intuneric.
De pe digul sperantei, dau drumul tablei de sah in Marea Asteptare de Nimic. Se ineaca in intuneric, necuvinte si simtiri, se intalnesc in fiecare soapta. Ruginesc in neinfricatul marii, dar imbratisati.
Unde esti?
Jocul a inceput, se continua in absenta jucatorilor, acum se joaca doar nebunii …Nebunii
To be continued …
Sa inversam putin lucrurile
Nu puteti sta prea mult unul langa altul, pentru ca, daca se intampla asta, faceti un fel de supradoza declansatoare de gesturi nebunesti. Prea mult din rasul ei te innebuneste si o transforma in ochii tai intr-o hlizita enervanta. Cand o zaresti prima oara in ziua respectiva, ceva creste in tine, inima ta pulseza intr-un ritm atat de alarmant incat timpanele vibreaza si ele dureros…E atat de frumoasa, atat de calma si zambeste atat de angelic. Glumele ei iti plac la nebunie. Te face mandru in fata prietenilor, pentru ca ea e frumoasa, si e amuzanta si a uneori iti da peste nas intr-un mod atat de inteligent incat creste enorm in inimile tuturor..
Iti place mult. Te starneste mereu si iti place jocul ei. Emana senzulitate mereu, si de fiecare data cand te atinge simti parfum de sex. Sex de cea mai buna calitate. Iti apar imagini mentale cu voi in momente divine. Ea stie cum sa te atinga, ce sa iti zica..Doar ea poate …
Ea stie sa vindece orice rana, cat de adanca ar fi. Cand te mangaie cu mainile ei, doar inchizi ochii si totul e bine. Nimic nu pare sa se fi intamplat. Te suna mereu sa vada ca esti bine, si daca nu esti, trage de ea intr-un mod neomenesc sa indrepte totul. Poti sa ii spui orice, pentru ca sti ca in ea poti avea incredere. Nu de putine ori, simti ca…
De fapt e mereu invers. Despre mine vorbesc.
Cateva momente cand era sa fim geniali
ma gandesc la tine. “tu” esti atat de surprins ca fac asta. si ma crezi ca nu esti nici pe jumatate cat mine?
“ma mir”.…
fascinant cum ne pare rau. fascinant cum imi pare mie mai mult decat tie desi doar tu zici “am gresit“…
eu pot sa vad dincolo de toate aparantele tale, si asta m-a fascinat intotdeauna. ochii mei par construiti sa iti spulbere tie zidurile.
si important, cel mai important e ca nu m-am laudat cu asta niciodata pana acum…
vreau insa ca toamna sa ne gaseasca lucizi, bine?
Give me soul and show me the door
Voi va iubiti si o spuneti cu atat putere incat e tulburator, si cu toate astea, putini va cred.
Stiu ca esti doar un drac imbracat in alb, stiu ca nu esti nimic din ceea ce pari.
Noaptea ma rogi sa ma intorc ca sa poti dormi cu capul pe spatele meu. Stiu ca imi mananci aripile putin cate putin dar ma las prada tie doar pentru simplul fapt ca imi place sa-ti simt respiratia fierbinte pe sira spinarii. Ma saruti intruna pretinzand ca esti dependent de buzele mele. Stiu ca odata cu fiecare sarut imi furi un strat de vorbe de pe limba, asta pana nu voi mai putea zice nimic. Spui ca-ti place sa ma privesti in ochi, dar eu vad cum ti se inverzesc ochii din ce in ce mai tare, stiu ca-mi furi privire cu privire pana voi deveni oarba.
Stiu, stiu ca-mi furi inima rosie, sagetile, parfumul, bunatatea, nebunia, demnitatea, hainele, curajul, cana de cafea, zambetele, varfurile degetelor, cantecele, orgoliul, rautatea, rujul, frumusetea, caracterul, tigarile, adevarul, dar cel mai de neiertat, imi furi sufletul si stiu ca nu o sa-l mai recuperez niciodata.
He lights a cigarette and turns the music down
love…. si deci ce vrei sa-ti zic? sa-ti dau o grenada sa o tii in maini pana face poc? sa ma legi la ochii si sa-ti arat ca iti culeg si adun palmele doar cu buzele?
buzele cu care ti-am simtit fiecare urma? buzele cu care iti sarutam fiecare palma cand aveam enormul privilegiu doar sa ti le privesc?
te tin in brate – stii ca nu o sa pot ever ever sa apreciez chestia asta pentru ca peste o luna dupa ce imi dai fara sa-mi dau seama papucii, eu ma indragostesc de tine fara sa-ti dai seama …..acum, acum as vrea sa te tin in brate asa sec, asa ca si cum as fi facut asta in ultimii ani
sa simt cum parul meu se loveste de mainile tale conturate de vene… ce plm ma fac? imi zici tu? nu stii? stie cineva?
ai aparut tu, ai calcat flegmatic toate dorintele mele, mi-ai dedicat altele doar cu o privire
mi-ai aratat ceea ce credeam ca ar fi tipul ideal si te-ai jucat
si ne-am jucat bine
mai mult tu, dar daca atata merita sa indur ca sa mai trec odata prin toate ….se mai poate odata? :)
stii, daca mi-ai aparea in fata si nu am fi pe pamant ti-as cadea in genunchi, ti-as strange picioarele si ti-as spune ca te iubesc, doar un cuvant greu dar ti-as zice si as crede atat de tare incat ti-as sfarama picioarele din greseala apoi mi-as lua gatul din greseala si as muri cu tine in brate ….si totul dintr-o greseala ….eu gresesc.
A Room With A View
But he’s the sort who can’t know anyone intimately, least of all a woman. He doesn’t know what a woman is.
He wants you for a possession, something to look at like a painting or an ivory box. Something to own and to display. He doesn’t want you to be real, or to think or to live. He doesn’t love you. But I love you!
I want you to have your own thoughts and ideas and feelings, even when I hold you in my arms. It’s our last chance… It’s our last chance…
Would I run off and never tell where I’m going?
Would you be slighted if I didn’t speak for hours?
Of course not.
Would you be livid if I had a drink or two?
Nonsense.
Would you be wounded if I never sent you flowers?
If I were hours late for dinner would you bellow?
If I forgot your silly birthday, would you fuss?
Would you complain if I took out another fellow?
Never.
lasă un comentariu